Capodopera Razboi şi pace (1863-1869) zugrăveşte viaţa întregii societăţi ruse în perioada razboaielor napoleoniene; evenimentele istorice şi interesele personale, căile de autodefinire a personalităţii şi spontaneitatea vieţii populare sînt prezentate drept componente echivalente ale existenţei natural-istorice.

„Rostov se ridică şi porni să rătăcească printre focuri şi să viseze la fericirea de a muri, de a muri fără să-ţi pese de viaţă, pur şi simplu de a muri sub ochii împăratului. Era într-adevăr îndrăgostit şi de ţar, şi de gloria armelor ruse, şi de nădejdea lui în victoria care va să vină. Şi nu incerca numai el sentimentul acesta în zilele memorabile de dinaintea bătăliei de la Austerlitz; în armata rusă, nouă din zece oameni erau indrăgostiţi pe vremea aceea, deşi poate mai puţin nebuneşte decît Rostov, de ţarul lor şi de gloria armelor ruse.” (Lev Tolstoi)