Susanul este unul dintre cele mai vechi condimente.

Era una dintre principalele plante cultivate şi în grădinile suspendate ale Babilonului. Babilonienii foloseau seminţele de susan pentru a prepara prăjituri, dulciuri, alcool şi vin.

Culoarea susanului variază de la alb-crem la negru.

Este folosit, în special, în bucătăria asiatică.

Semitele de susan sunt bogate în fibre, proteine, carbohidraţi, minerale, precum în calciu, fosfor, potasiu, magneziu, zinc, fier, sodium, vitamina E, lecitina şi niacina.

Are funcţii de detoxifiant şi laxativ.

Seminţele de susan pot fi consumate ca atare, în prăjituri, torturi, produse de panificaţie, sau se poate adăuga în paneul pentru carne pentru a obţine un paneu crocant Se mai adăugă în salate, sau în alte preparate.

Cel mai cunoscut preparat din seminţe de susan este tahini. Intreaga aromă a susanului se eliberează atunci când este prăjit.

Poate conține urme de: migdale, alune, arahide, nuci, muștar, gluten.

A nu se utiliza după data expirării. A se păstra la loc uscat și răcoros.