De ce am scris această carte? În primul rând, din cauza faptului că Eminescu este mai puțin cunoscut ca și gazetar, predominând imaginea sa ca poet în dauna teoreticianului, ideologului național și a filosofului social-economic.

În al doilea rând, de foarte mulți ani - apropae 30 - s-a tot scris cum că poetul național, în opera sa gazetărească și nu numai, a fost rasist, antisemit sau xenofob. La capătul muncii mele, afirm fără echivoc că poetul național n-a fost nici xenofob, nici antisemit, nici rasist, iar cei care au susținut și susțin contrariul au făcut-o și o fac din oportunism, lașitate, obediență, comoditate și ură.

Așa e la modă sau, mai bine zis, așa e corect din punct de vedere politic să acuzăm de toate păcatele pe oricine intră în vizorul noilor gauleiteri ideologici ai lumii noastre: marxiștii culturali. Nu ura față de altul/ alții l-a determinat pe Mihai Eminescu să scrie extraordinarele sale articole despre chestiunea evreiască din România, ci, așa cum el însuși a mărturisit, dragostea față de soarta poporului român, temerile sale că dacă evreii vor primi cetățenia română, vor controla autoritar financiar-economic societatea românească în paguba poporului vechi, istoric.

Așadar, dacă Eminescu i-a combătut pe evrei și i-a criticat cu asprime, a făcut-o în postura de apărător al intereslor majore ale poporului român, punctele sale de vedere neavând nimic de-a face cu xenofobia, rasismul sau antisemitismul.

Orice acuze de antisemitism aduse poetului național, atunci ca și astăzi, sunt nule și neavenite, ele dovedind rea-credință și obrăznicie din partea unor indivizi lipsiți de cel mai elementar simț al adevărului istoric. Gică Manole