Volumul Tehnicizarea inumană a vieții propune repere care evidențiază și analizează modul în care sistemul tehnologic actual organizează riguros și totalitar duhul lumii, țintuindu-ne într-o alipire de cele lumești, într-o dispersie spre cele exterioare, favorizând absolutizarea celor insignifiante și trecătoare.

Copleșit de fluxuri informaționale, branșat în fața ecranului, instrumentalizând diferite aplicații și tehnici numerice, omul trăiește o existență ecranată, mediată, artificială. Integrat în angrenajul tehnologic, omul își diminuează semnificativ capacitatea de trezvie, așezarea sa lăuntrică într-o stare de veghe care să îi permită unificarea puterilor sufletești. Treptat, duhul sistemului tehnologie invadează sufletul omului, logica de tip tehnic este interiorizată, generând o anumită stare de spirit, materializată prin tipare de gândire și comportamentale. Pe măsură ce societatea va deveni tot mai tehnicizată, omul, pentru a supraviețui, va trebui să se asemene tot mai mult cu mașina. Atunci când omul va trăi mai mult în mediul artificial al tehnicii decât în realitatea dată de Dumnezeu (semenul, structurat după chipul dumnezeiesc și mediul natural) el se va asemăna mediului tehnologic care-i configurează existența.

Dezumanizarea se intensifică pe măsură ce omul este apreciat și evaluat prin criterii tehnice. Viața, gândirea, acțiunea omului, evaluate după criterii tehnice presupun încurajarea omului de a gândi, de a munci, de a trăi precum o mașină. Astfel, gândirea vie, empatia, dragostea, tot ceea ce dă specificitate existenței omului concret se supune unui profund proces de alienare. În societatea tehnicizată, nevoile profunde ale omului, ceea ce vizează sufletul său, viața sa intrapersonală și interpersonală sunt considerate irelevante. Adrian Lemeni

584 pagini